O, prietene! Trezește-te și nu mai dormi!
Noaptea s-a dus, vrei să-ți pierzi și ziua?
Alții, care s-au trezit, au primit nestemate.
O, femeie smintită! Ai pierdut totul
în timp ce dormeai.
Iubitul tău e înțelept și tu ești nebună, femeie!
N-ai pregătit patul pentru soțul tău:
Of, nesocotito! Ți-ai pierdut vremea cu
jocuri prostești.
Tinerețea ți-a trecut în zadar, căci
nu ți-ai cunoscut Domnul.
Trezește-te, trezește-te! Uite! Așternutul ți-e gol:
El a plecat de-azi noapte.
Spune Kabir: „Numai aceea se trezește,
a cărei inimă e străpunsă de săgeata muzicii Lui.”
Sensul versurilor
Piesa este un îndemn la trezire spirituală și la devotament față de divinitate. Ea critică neglijența și somnul spiritual, subliniind importanța cunoașterii de sine și a valorificării timpului.