Kabir – Nu Sunt Nici În Rând cu Lumea, Nici În Afara Ei

Nu sunt nici în rând cu lumea, nici în afara ei,
Nu trăiesc după bunul plac,
Nu sunt nici vorbitor, nici ascultător, nici slujitor,
Nici stăpân nu sunt, nici legat, nici liber,
Nu sunt nici desprins, nici prins.
Nu sunt departe de nimic, nu sunt aproape de nimic.
Nu voi merge nici în iad, nici în rai. Țara tuturor faptelor.
Puțini îmi pricep înțelesul: cel care îl poate înțelege,
Acela stă nemișcat. Kabir nu caută nici
Să întemeieze, nici să distrugă.
(Din vol.”Țes pânza Numelui Tău – Cânturi”)

Sensul versurilor

Piesa exprimă o stare de detașare de lume și de dualitățile ei. Vorbitorul nu se identifică cu roluri sau concepte limitative, aspirând la o stare de echilibru și înțelegere profundă, dincolo de bine și rău.

Lasă un comentariu