Înaintea Necondiționalului, Condiționalul
dănțuiește: ”Tu și eu suntem una! ” proclamă
această trâmbiță.
Maestrul vine și se-nclină în fața ucenicului:
Aceasta e cea mai mare dintre minuni.
(Toate scripturile, ritualurile, religiile sunt în minte. Ele îl aproximează pe Dumnezeu dar nu îl pot face cunoscut. Pentru a-l cunoaște pe Dumnezeu e nevoie de o profundă comuniune cu Maestrul. Doar un mistic poate să te pună în legătură cu ființa ta cea mai profundă. Credința poate fi învățată doar în apropierea unui Maestru. Ea nu poate fi învățată din tradiții și din scripturi. E nevoie de cineva viu cu care să ai o relație bazată pe iubire, și care prin prezența lui să poată declanșa în tine un proces de prefacere. Odată cu descoperirea de sine, granițele create artificial de către minte dispar, rămâne doar unitatea.).
(Din vol. ”Ţes pânza Numelui Tău – Cânturi”)
(Din vol.”Ţes pânza Numelui Tău – Cânturi”)
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de unitate și comuniune spirituală, subliniind importanța unui maestru în calea spre cunoașterea de sine și depășirea limitărilor impuse de minte. Accentul este pus pe relația de iubire cu un maestru viu, capabil să declanșeze transformarea interioară.