Cu mintea cufundată în iubire, de ce-aş vorbi?
Odată diamantul bine înnodat, de ce să desfac iarăşi nodul?
Talerele goale la iniţiere sunt pline, de ce aş măsura din nou?
Judecata, bând fără măsură, s-a îmbătat,
Lebăda ajunsă-n lac are nevoie să rătăcească prin bălţi şi iazuri?
Domnul e în Sinele tău lăuntric, pentru ce îl cauți afară?
Spune Kabir: Ascultaţi, oameni buni, am realizat Dumnezeul lăuntric –
Precum uleiul conţinut în sămânţă.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că adevărata împlinire și divinitate se găsesc în interiorul sinelui. Cautarea exterioară devine inutilă odată ce realizăm prezența lui Dumnezeu în noi, asemenea uleiului ascuns în sămânță.