Când sunt departe de Iubitul meu, inima îmi e
plină de lacrimi: n-am liniște ziua întreagă,
n-am somn toată noaptea. Cui i-aș putea spune
mâhnirea mea?
Noaptea e întunecată, ceasurile alunecă
unul după altul.
Fiindcă Domnul meu lipsește, tresar și tremur
de spaimă.
Kabir spune: „Ascultă, prietene! Nu există altă mulțumire
decât întâlnirea cu Iubitul.”
(Din vol. „Ţes pânza Numelui Tău – Cânturi”)
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și neliniștea resimțite în absența persoanei iubite, căutând alinare și mulțumire doar în reîntâlnirea cu aceasta. Versurile reflectă o căutare spirituală și o sete de conexiune profundă.