Mă ceartă agonia, căci doare lipsa ta
Și lumânări la cap, mi-e fiecare stea.
Mi-e noaptea giulgiu sfânt, dar nu mă vrea pământul
Așa că dragul meu, pe-o piatră-mi scriu cuvântul.
Îmbrățișarea morții, mereu îmi dă târcoale
Și amintiri nebune, vin să mă răscoale.
Și te-ntreb acum.. spune-mi.. să nu mor?
Când de dorul tău, astăzi nu-s mai om.
Și-mi spui că te dor, că nu-s lângă tine
Sparge tu clepsidra, să ne fie bine.
Să nu curgă timpul, timpul fără noi
Timp în care dragă.. azi.. nu suntem doi.
Și te-am așteptat! Te-am și căutat..
La poale de munte, prin covor de frunze
Însă doar urma, spălată de ploi,
Îmi mai amintea, de demultul „noi „.
Până și cascada, a-ncetat să curgă,
Eu la malul ei, eram doar o nălucă.
Am rămas himera, munților înalți,
Inimă, te rog, te rog să nu mai bați.
Vreau să-mi pierd lumina, ochilor scăldați
De lacrimi vărsate, în munții cei înalți
Să-ți lumineze calea, de ai să vii vreodată
Pe nume să mă strigi, ca inima să-mi bată.
Te-aș striga în noapte, off, cât te-aș striga
La poale de munte să fiu iar a ta.
Să îți simt sărutul, ce pe buze-mi port
De tu m-ai striga, aș veni prin foc.
Căci foc este iubirea și arde în văpăi
Chiar de nu ești tu și nu suntem doi,
Trăirile sunt vii, nimeni nu-mi va lua
Visurile-mi toate-n care sunt a ta.
Îți mai amintești, mai este vie-n tine
Dragostea ce-ți port și totul ce a fost?
Sau ai dat uitării și vântului în noapte..
Să-mprăștie trăirea, iubirii fără rost.
Și chiar de-ar fi așa, tu ești templul meu
Unde-ți ard tămâie, ca-n fața unui zeu.
Sunt eu Nefertiti, tu, Tutankamon?
Pe al vieții porți, punem noi blazon?.
Nu eu sunt de vina, că ne-am întâlnit
Și-n dragostea zeiască, destinul ne-a unit,
Om fi nemuritori, prin iubirea scrisă
Ce de lacrimi grele, mereu e atinsă.
N-are cerul stele, lacrimi câte-am plâns
Că la pieptul meu, dragă, nu te-am strâns.
Au fost zei haini, ne-au distrus iubirea
Și ne-a dus în hău, toată fericirea.
.. VA CONTINUA IN PARTEA 7.
Autorii:Jurca Marinela Florina & Vitelaru Loredana Nicoleta.
17:09:2013
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă a unei persoane care suferă din cauza pierderii iubirii. Versurile explorează sentimente de agonie, dor, și acceptarea morții ca o eliberare, evocând un peisaj sumbru și plin de amintiri.