Să-ţi şterg lacrima caldă, şi tu la fel a mea
Când totu-n jur dispare, iar lumea-i mult prea rea.
Să dăm, să presărăm, un strop din tot ce-avem
Să răsădim iubirea, ura să-nprastiem.
Dar oare tu iubite, vei avea răbdare?
Căci eu aş strămuta, codru-n larg de mare.
Munţii i-aş clinti, din bătăi de pleoape
Să pot dragoste, să îţi fiu aproape.
Să se hrănească bradul, cu lacrimi ce au curs
Formând marea iubirii, cu valuri spre apus.
Când luna de-ntristare, în mare se scufundă
Eu plâng iubitule, de dragoste-s flămândă.
Iar cetina ce curge, pe luciul mării-n seară
Să se transforme-n stele, să lumineze iară.
Să ducă vântul lin, cât mai departe-n zare
Să dăm iubirii noastre, cetate-n depărtare.
Iar cântecul din mare, să ne încânte-n noapte
Răsunetul tăcut, să ne-amăgească-n şoapte.
Şi să ne scalde-n taină, şi pe furiş ne deie..
O dulce sărutare, şi în adânc ne ieie.
Că n-am avut noi parte, în codru de iubire
Să fim noi cei eterni, stăpâni pe fericire.
Azi ne-au chemat coralii, şi stelele de mare
Ne cheamă în adânc, cu a lor iubire-n cale.
Oare ne-o plânge codru? Urmă ce-am lăsat?
Iubirea noastră scrisă, pe scoarţă de copac?
Oare ne-o şterge ploaia, şi vântul cel nebun..
Iubirea, lacrimi.. plânsul.. ni-i amintirea scrum?.
Eu ştiu că i-am plătit, cu lacrimi prea amare
Ce ne-au scăldat orbrazul, curgând în mii şuvoaie.
Au ars până-n călcâie, trupurile noastre
Şi răni adânci lăsând, că scoartele ce-s roase.
De asta dragul meu, să ne-aruncăm în mare
Şi codrul să-l luăm, în strânsă-mbratisare.
Să fie a noast’ grădină, grădină din Eden
Cu noi să se sfârşească.. şi ură şi blestem.
Ţinându-ne de mână, ne ducem în adânc
Iar codrul să ne fie, hotar de legământ.
Că am trecut şi noi, cărările-i pustii
Ne cheamă azi adâncul.. da-n codru, suntem vii.
Pe fiecare scoarţă, am scris iubirea noastră
Şi-n fiecare urmă, o lacrimă rămasă.
Ne fie mărturie, cetina de brad
Că ţi-am fost dragă ţie.. că mi-ai fost mie drag.
Iubire ca a noastră, doar marea şi toţi codrii..
(Ne-am scris-o-n pergament, lăsa-vom testament)
Au legănat vreodată, sub razele de luna
De-o fi alta la fel, ne-om ridica din mare
Şi codrul înapoi, l-om duce-n depărtare.
.. CONTINUARE ÎN PARTEA 20.
Autorii : Jurca Marinela Florina & Viţelaru Loredana Nicoleta
28:09:2013
Sensul versurilor
Piesa descrie o iubire profundă și sacrificiul suprem al cuplului care alege să se arunce în mare, luând cu ei codrul, simbol al iubirii lor, pentru a crea un nou Eden. Ei își lasă amprenta în natură, dar aleg un destin etern în adâncuri, departe de suferințele lumești.