Și când toată lumea-a fost plecată
și-am stat amândoi între pahare goale
și murdare scrumierele,
cât de frumoasă a fost
știind că ai fost acolo
ca un refugiu,
singur cu mine
la marginea de noapte,
și durabas,
au fost mai mult timp,
tu ai fost
el nu pleca,
deoarece o pernă
și-o căldură
ar suna din nou să se trezească noua zi,
împreună, râzând,
ciufulit.
Sensul versurilor
Piesa descrie un moment intim și reconfortant după o perioadă aglomerată, probabil sărbători. Doi oameni găsesc refugiu unul în brațele celuilalt, savurând liniștea și apropierea după ce toți ceilalți au plecat.