Uite, eu nu cer prea mult,
doar mâna ta,
ca să-l faci ca o mică broască,
care doarme atât de fericită.
Am nevoie de acea ușă
pe care mi-ai dat-o să intru în lumea ta,
acea mică bucată de zahăr verde,
de o rundă veselă.
Nu-mi împrumuți mâna
pe noaptea asta
de sfârșit de an
de bufnițe grosolane?
Nu poți,
din motive tehnice.
Apoi îl întind în aer,
țesând fiecare deget,
piersicul mătăsos al palmei
și spatele,
țara copacilor albaștri.
Deci, o iau și o țin,
ca și când depinde mult de lume,
succesiunea celor patru anotimpuri,
cântecul cocoșilor,
dragostea bărbaților.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dorință simplă de conexiune și apropiere în noaptea de Anul Nou. Gestul de a ține mâna persoanei iubite capătă o semnificație profundă, simbolizând importanța relației și a continuității vieții.