Să nu simți că-ți lipsește vorbirea curgătoare
ce-n dar tu ai primit-o, iar cerul ți-o ia iară,
al tău smalț de mândrețe de ea nevoie n-are,
nici sufletul tău tandru care departe zboară.
Fetița mea, ai grijă, în sursa de durere
ai tăi ochi niciodată nu-i face să privească,
să nu plângi pentru vorbe ce nu îți fac plăcere
și nici pentru acelea ce par să îți lipsească.
Dacă ochi dulci pe față îți pun o strălucire
și-amorezatul suflet în ei se oglindește,
să n-aduci niciodată în ei nori de mâhnire,
c-orice femei de care a mea gură vorbește
nu fac nici cât o clipă din blânda ta privire.
Sensul versurilor
Piesa este o declarație de afecțiune și protecție față de o persoană dragă, numită Emma. Vorbitorul o îndeamnă să nu se lase afectată de cuvinte sau durere, subliniind frumusețea și valoarea ei unică.