Vedeți: șezând îl port
pe umărul meu:
e ascuns, și văzut
doar de mine!
El îmi strânge tâmplele
cu fragedul său braț,
când în fața fiarelor
durerea mă îngenunchează:
când părul rebel
se îndreaptă țepos,
ce furtună interioară
ca semn întunecat,
ca un sărut ce zboară,
simt în craniul meu
de piatră: mâna lui îmblânzind
nebunul jokeu?
Când în mijlocul mohorâtului
drum de piatră,
zâmbesc, și leșin
de ciudata plăcere,
întind mâna căutând
sprijinul lui?
E ca un sărut invizibil
ce mi-l dă frumosul
copil ce va sta
pe umărul meu.
Sobre mi hombro.
Ved: sentado lo llevo
Sobre mi hombro:
Oculto va, y visible
Para mí solo!
Él me ciñe las sienes
Con su redondo
Brazo, cuando a las fieras
Penas me postro:?
Cuando el cabello hirsuto
Yérguese y hosco,
Cual de interna tormenta
Símbolo torvo,
Como un beso que vuela
Siento en el tosco
Cráneo: su mano amansa
El bridón loco!?
Cuando en medio del recio
Camino lóbrego,
Sonrío, y desmayado
Del raro gozo,
La mano tiendo en busca
De amigo apoyo,?
Es que un beso invisible
Me da el hermoso
Niño que va sentado
Sobre mi hombro.
Sensul versurilor
Piesa descrie o povară emoțională sau spirituală, personificată ca un copil așezat pe umăr. Acesta aduce atât durere, cât și un sprijin ciudat, sugerând o relație complexă între suferință și consolare.