Nimicuri. Cuțitari temuți cândva,
o mână ce strunește o chitară,
un glas ce-a răsunat odinioară
spunându-le povestea, ce se va
preface în legendă. O-ncăierare
cu suișuri scăpărând în noaptea rece.
De-n lupanar ori templu se petrece
totuna-i. Pentru mine nu-i scăpare.
De-ajuns mi-a fost să scriu o-nsângerată
mitologie astăzi învechită.
Istoria din cărți și cea ivită
în mahala himerice s-arată.
Trecutul este lutul plămădit
de-un veșnic azi stăpân. Necontenit.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a modului în care trecutul ne modelează prezentul. Vorbește despre inevitabilitatea istoriei și despre cum aceasta, fie ea glorioasă sau umilă, ne influențează destinul.
