Aici la fel e, parc-ar fi ecoul
Tărâmului de Foc, cu nesfârșita
Câmpie unde strigătul pierit-a
Neauzit. Aici găsești lasoul,
Indienii, caii, -al păsării măiastre
Tril ce se-nalță-n roșu asfințit
Peste-ncleștarea-n sumbru zăngănit
De arme. Tainic alfabet de astre
Dictează penei, în șirag de zile
Ce țes necontenitul labirint,
Ciudate nume. Sfântul Ioachint
Și Alamo – înnoite Termopile.
Și năzuința-n veci necunoscută
A scurtei vieți ce parcă-i ne-ncepută.
Sensul versurilor
Piesa evocă o imagine poetică a Texasului, amintind de istoria sa tumultoasă, de peisajele vaste și de spiritul său unic. Este o reflecție asupra trecutului și asupra efemerității vieții.