Din maldărul de lucruri din lumea nesfârşită
Doar câteva cuprindem. Hazardul şi uitarea
Ne jefuiesc, iar mie, copil, doar întâmplarea
Mi-ajunse la ureche, de Prescott povestită.
Ce-i drept, Peru înseamnă şi-un lighenaş de-argint,
Prins la oblâncul şeii de-un cavaler vestit,
Şi ceaşca argintată c-un şarpe-ncolăcit,
Şi lăncile-ncleştate în bătălie. Prind
În astă-nşiruire şi plaja-n asfinţit,
În ceas de taină curtea, obloane ferecate,
Volumul lui Eguren cu versuri delicate,
Relicve vaste-n stâncă de munte povârnit.
Trăiesc, o biată umbră-s, de-Umbră-ameninţată.
Ca mâine mor, şi casa n-am cunoscut-o toată.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri vagi despre Peru, filtrate prin lecturi și imaginație. Vorbitorul se simte ca o umbră amenințată, conștient de efemeritatea vieții și de necunoașterea completă a propriei existențe.