Un om ce-și îngrijește grădina, așa cum dorea Voltaire.
Cel care mulțumește pentru că pe lume există muzică.
Cel ce descoperă cu bucurie o etimologie.
Doi funcționari care, într-o cafenea din cartierul Sud, joacă șah în tăcere.
Ceramistul care pregătește o culoare și o formă.
Tipograful ce culege cu grijă această pagină, deși s-ar putea să nu-i placă.
O femeie și un bărbat care citesc terținele finale ale unui cânt.
Cel care mângâie un animal adormit.
Cel ce justifică ori vrea să justifice un rău care i-a fost făcut.
Cel care mulțumește pentru că pe lume există Stevenson.
Cel ce preferă ca dreptatea să fie de partea celorlalți.
Aceste ființe, care nu au știre unele de altele, mântuie lumea.
Sensul versurilor
Piesa celebrează actele mici de bunătate și atenție pe care oamenii le fac în viața de zi cu zi, sugerând că aceste acțiuni, deși aparent nesemnificative, contribuie la salvarea lumii. Ea subliniază importanța aprecierii pentru lucrurile simple și a compasiunii față de ceilalți.