Asemenea unui basorelief,
Lipiți de-un zid, chinciți pe vine,
Trei indigeni care privesc
S-ațin așa, de ceasuri pline,
Fără-a îndrăzni să se întindă,
Robi bunei-cuvințe, iscodesc
Orașul dimprejur, și șușotesc,
Oameni cuminți, în așteptare
De secole și secole, departe,
Venind din raiul lor de întristare.
Sensul versurilor
Poezia descrie un grup de oameni marginalizați, numiți indigeni, care sunt prinși într-o stare de așteptare pasivă și alienare. Ei observă lumea din jur fără a îndrăzni să interacționeze cu ea, fiind limitați de convențiile sociale și de propria lor tristețe.