Johnny Alici – Evoluție

1.
S-a întâmplat doar în legendele ce le-am auzit,
Că doi, iubindu-se, de bătrânețe să fi murit.
Un sentiment plăpând, permite-mi să fie dizolvat
În acidul urii, iar restul e în rutină înecat.

2.
N-ajungem bine la maturitate, suntem infestați
De virusul dorinței de a fi văzuți și bogați.
Stima sacră față de ființa ce ne-a zămislit,
O dăm uitării, iar animale am devenit,
Evoluția a reușit.

Refren:
Un gât doar vreau din aerul de altădat’,
Să gust doar vreau din apa unui râu nealterat.
M-am săturat să fiu luat drept un consumător de pâine,
Mamă, mai bine nu mă mai nășteai, sau mă făceai un câine,
Tot mai bine-i.

3.
N-am fost în stare un pustiu să-l cucerim
Și despre viața din adâncul apelor doar pe degete ghicim.
Neterminată casa omului sortită demolării,
Unde-aducem noi născuții? Semnul întrebării!
Pierzând nuanța timpului și a îndepărtării.

Refren:
Un gât doar vreau din aerul de altădat’,
Să gust doar vreau din apa unui râu nealterat.
M-am săturat să fiu luat drept un consumător de pâine,
Mamă, mai bine nu mă mai nășteai, sau mă făceai un câine,
Tot mai bine-i.

4.
Aici nu mai există, nici bărbați și nici femei,
Divinitatea-i concurența devenită între ei,
În loc să se iubească, luptă-ntruna, se sugrumă,
Copii fac nu din dragoste, ci prin procedură,
Mai aproape de ură.

Refren:
Un gât doar vreau din aerul de altădat’,
Să gust doar vreau din apa unui râu nealterat.
M-am săturat să fiu luat drept un consumător de pâine,
Mamă, mai bine nu mă mai nășteai, sau mă făceai un câine,
Tot mai bine-i.

5.
O, n-o găsesc pe acea ce mi te va înlocui pe tine!
Mamă, mamă, unde ești? Nu mă lăsa!
Mamă, mamă, spune-mi unde-i iubirea?.

Refren:
M-am săturat să fiu luat drept un consumător de pâine,
Mamă, mai bine nu mă mai nășteai, sau mă făceai un câine,
Tot mai bine-i.
Un gât doar vreau din aerul de altădat’,
Să gust doar vreau din apa unui râu nealterat.
M-am săturat să fiu luat drept un consumător de pâine,
Mamă, mai bine nu mă mai nășteai, sau mă făceai un câine,
Tot mai bine-i.

Sensul versurilor

Piesa exprimă o dezamăgire profundă față de direcția în care a evoluat omenirea, pierzând conexiunea cu natura și valorile umane fundamentale. Naratorul tânjește după simplitatea și puritatea trecutului, regretând condiția prezentă și viitoare a umanității.

Lasă un comentariu