Pâinea cu lacrimi cine n-a udat
Și nopțile, de chinuri pline,
Nu le-a trăit, plângând, în pat,
Nu vă cunoaște, o! Puteri divine!
Voi cât e viața ne mânați,
Celui sărman greșeală-i dați anume,
Apoi durerii sale îl lăsați,
Căci orice vină se plătește-n lume.
Sensul versurilor
Piesa descrie inevitabilitatea suferinței în viață și modul în care destinul pare să ne împingă spre greșeli, lăsându-ne apoi să ne confruntăm cu durerea. Subliniază ideea că orice greșeală are consecințe.