Marea vedeam strălucind, valul cel blând licărea;
Vesel sub vântul prielnic, pânza plutea mai departe.
În inima mea nici un dor; privirea-nsetată
Se-ntoarce curând către zăpada din munți.
Multe comori sunt în sud! În nord însă-i una
Ce, irezistibil, mă trage-napoi, ca un mare magnet.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de nostalgie și dorință de a se întoarce acasă, chiar și în fața tentațiilor oferite de locuri îndepărtate. Naratorul este atras irezistibil de un loc familiar, simbolizat prin zăpada munților, respingând bogățiile sudului.
