Mandarinilor de bine,
Nedomnind, cu slujbe line,
Ce ne mai rămâne oare
Decât ceasul desfătării,
Nordul când îl dăm uitării,
Lângă ape – n zări solemne,
Bând voios, când scrisul zboară,
Cești în cești, și semn în semne?
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității momentelor de bucurie și uitare a grijilor, invitând la contemplare și celebrarea prezentului alături de prieteni.