Dar ei sărutul dulce, joaca noastră
Îi par a fi-ndeajuns în ce ne leagă,
Atât de-ascultătoare, blândă, castă,
Mi-a dăruit făptura ei întreagă.
E tare fericită, și adastă
Acuma calmă, limpede și dragă.
Privind-o, chiar și pofta mea s-alină,
Sperând că meșterul o să-și revină.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație intimă și plină de afecțiune, unde protagonistul își găsește liniștea și fericirea în prezența persoanei iubite. Există o speranță subtilă pentru o rezolvare a unei situații dificile, sugerată de așteptarea revenirii "meșterului".