Johann Wolfgang Von Goethe – Jurnalul XII
Dar ei sărutul dulce, joaca noastrăÎi par a fi-ndeajuns în ce ne leagă,Atât de-ascultătoare, blândă, castă,Mi-a dăruit făptura ei întreagă.E tare fericită, și adastăAcuma calmă, limpede și dragă.Privind-o, chiar și pofta mea s-alină,Sperând că meșterul o să-și revină.