Venea, pleca: vorbeam cu ea. La rându-i
Îmi răspundea, văzându-și gingășia;
Tăia cu grijă puiul; și văzându-i
Priceperea, îi admiram mândria.
Oare și ea se tulbura în gându-i?
Căci eu simțeam că-mi vine nebunia:
Răstorn un scaun, brațele-mi rapace
O-nșfacă; ea șoptește: Nu, dă-mi pace!
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă tensionată într-o relație, unde atracția și conflictul se împletesc. Naratorul simte o nebunie interioară, culminând cu o confruntare fizică, sugerând o luptă pentru control și intimitate.