N-aveam de ales. Un han cu firma-afară
Mă invita, așa cum se cuvine;
O fată-n prag, de-o frumusețe rară,
Veni cu-o lumânare. Mi-era bine.
Odăile, și ele, mă-ncântară;
Intrarea, scările trăgeau de mine.
Doar frumusețea-nlănțuie de gleznă
Pe-un păcătos ce rătăcește-n beznă.
Sensul versurilor
Un călător este atras într-un han misterios de o frumusețe rară. Atmosfera îl captivează, dar există un sentiment subtil de pericol și păcat.