Ce să ceară omul oare?
Liniștit să stea-i mai bine?
Sau să tindă cu ardoare?
Să se-agite dacă-i vine?
Să-și clădească o căscioară?
Sau să stea-ntr-o hrubă-adâncă?
Creadă-n stâncă bunăoară?
Se cutremură și-o stâncă.
Nu alege din grămadă!
Vadă-și fiecare rostul
Când și-alege adăpostul!
Nu stea-n loc ca să nu cadă!
Sensul versurilor
Piesa explorează dilemele existențiale ale omului, oscilând între confort și ambiție, între siguranță și risc. Încurajează individul să-și găsească propriul drum și să nu stagneze, ci să acționeze conform propriilor valori.