Ochii ei șoptesc iubirea,
Buzele-mi nu spun nimic.
Grea, ce grea e despărțirea
Chiar pentr-un bărbat voinic.
Triste sunt și parcă plâng
Și se cheamă-n limbă mută:
Mâinile ce ni se-ating,
Buzele ce se sărută.
Cum pe vremuri, jucăușo,
Îți sorbeam al gurii mied,
Șoapte – floare de brândușă
Ce-a ieșit de sub omăt.
N-o să-ți fac coroană iară,
Roze-n mână n-o să-ți pun.
O, Francisca, -n primăvară
Ne-a ucis un ger nebun.
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei despărțiri, amintirile frumoase fiind umbrite de tristețe și regret. Naratorul își amintește de momentele intime cu Francisca, dar realizează că relația lor s-a destrămat brusc, ca un ger neașteptat în primăvară.