Cum, tu te-ai dus pe totdeauna?
M-ai părăsit cu adevărat?
Dar tot mă urmărește-ntruna
Același glas cutremurat.
Așa cum călători în zori
Spre cer privirea își avântă,
Când sus, în spațiul fără nori,
Vrăjită ciocârlia cântă.
Tot astfel ochiul meu străbate
Prin câmp, pădure și zăvoi.
Te cheamă cântecele-mi toate:
O, vino, iubito, înapoi!
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dorul profund resimțite după pierderea unei persoane dragi. Vorbitorul își amintește de vocea persoanei pierdute și o caută în natură, implorând-o să se întoarcă.