Cântec de mai
Ce plină-i natura
Straluce-n jur!
Cum râde câmpul!
Ce-aprins azur!
E numai floare
Prin rămuriș
Și mii de glasuri
Vin din tufiș.
În orice suflete
Suie-ncântări,
O, glie, soare!
O, desfătări!
O, dorul, dorul,
O, fraged dor,
Ca-n zori, pe culme
Întâiul nor.
Sfințit de tine
E-acest întins,
Și-ntreg pământul
De floare nins.
O, fată, fată,
Ce dragă-mi ești!
Ochiu-ți străluce,
Cum mă iubești!
Cum ciocârliei
Văzduh și cânt,
Iar florii dragi i-s
Miresme-n vânt.
Astfel mi-ești dragă
Tu, pătimaș. –
Tu, ce putere,
Foc și curaj.
Spre cânt și jocuri
Îmi dăruiești.
Fii-n veci ferice,
Cum mă iubești!
Sensul versurilor
Piesa celebrează frumusețea naturii primăvara și sentimentul de dragoste. Este o exprimare a bucuriei și a entuziasmului față de viață și de persoana iubită, comparând-o cu elemente ale naturii.