Gustul vieții uneori e prea amar…
Visul meu s-a prefăcut într-un coșmar
Otrava mea
Moartea mă vrea.
Nimic nu mai e la fel
Nu mai pot să sper…
Că se va schimba ceva
În pedeapsa mea!
L-am chemat
Răul m-a îngenuncheat
Drumul spre iad nu-i ușor
Doamne, de ce îl ador?.
Simt că mă prăbușesc
Ce mult îmi place
Pe diavol îl iubesc
De ce nu vrea să-mi dea pace?
Simt că mă prăbușesc
Mai vreau o doză
Dacă îl ispitesc
Mi-aduce o supradoză
Otrava mea
Moartea mă vrea.
Îmi văd corpul iar și iar
Totul în zadar
Iluzii ce s-au pierdut
Demult în trecut
Sex și drog
Doamne, ah! mă rog
Chiar de știu că în acest loc
Moartea ocupă primul loc.
Simt că mă prăbușesc
Ce mult îmi place
Pe diavol îl iubesc
De ce nu vrea să-mi dea pace?
Simt că mă prăbușesc
Mai vreau o doză
Dacă îl ispitesc
Mi-aduce o supradoză
Otrava mea
Moartea mă vrea
Mă ia cu ea
Moartea mă vrea
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare profundă de depresie și dependență, în care naratorul se simte atras de moarte și de autodistrugere. El este conștient de pericol, dar nu poate scăpa de atracția către "otrava" sa.