Doi Tauri – este mult de-atunci
Se războiau cu strășnicie
De dragul unei junci
Și pentru-o mare-mpărăție.
O Broască ce privea-ntristată
Cum ei luptau cu-nverșunare,
Fu, de-alta, astfel, întrebată:
„Ce suferi soro? Ce te doare? ”
„Dar nu vezi tu” îi zise-atunci,
„Că la sfârșitu-acestei lupte,
Învinsul, izgonit din lunci
Și din livezile cu fructe,
Aici în mlaștină-o veni,
Iar noi, călcate, vom pieri,
Din pricina acestei junci? ”
Iar teama-i fu întemeiată,
Căci Taurul cel biruit
În mlaștină-a pătruns îndată
Și sub copitele lui tari,
El mii de broaște a strivit.
Cei mici întotdeauna-au suferit
Din pricina gâlcevii celor mari.
Sensul versurilor
Piesa descrie un conflict între doi tauri pentru o miză nesemnificativă, conflict care are consecințe tragice asupra broaștelor nevinovate. Morala este că cei mici suferă adesea din cauza disputelor celor mari.