Jean de la Craiova – Străinătate

Doamne, greu mai e pe lume
Să nu ai frații lângă tine
Să stai prin străini cu anii
Blestemați să fie banii x2

Străinătate, străinătate, greu este să stai plecat departe
Să îți vezi copilașii la doi ani, câte îndură omul pentru bani
Amară, amară e pâinea străină, numai banii sunt de vină
Să îți vezi copilașii la doi ani, câte îndură omul pentru bani

Nimeni nu pleacă de bine
Să stea slugă în țări străine
Toți plecăm de necăjiți
Să ne întoarcem fericiți x2

Străinătate, străinătate, greu este să stai plecat departe
Să îți vezi copilașii la doi ani, câte îndură omul pentru bani
Amară, amară e pâinea străină, numai banii sunt de vină
Să îți vezi copilașii la doi ani, câte îndură omul pentru bani

Omule, cum e viața
Câți bani ai, tot ai mai vrea
Mereu ți se par puțini
Și îmbătrânești prin străini x2

Străinătate, străinătate, greu este să stai plecat departe
Să îți vezi copilașii la doi ani, câte îndură omul pentru bani
Amară, amară e pâinea străină, numai banii sunt de vină
Să îți vezi copilașii la doi ani, câte îndură omul pentru bani

Sensul versurilor

Piesa descrie greutățile și sacrificiile vieții în străinătate, departe de familie, în căutarea unei vieți mai bune. Accentul este pus pe dorul de casă și pe amărăciunea de a-și vedea copiii crescând de la distanță, totul pentru bani.

Lasă un comentariu