Bazat pe skill, vin lin
Ca o adiere de vânt în pletele unei fecioare cu păr lin
Și mă disip în difuzor încet și abil
Ca amețeala în venele unui bărbat când soarbe el din cana sa cu vin
Sunt o poveste din trecutul tău
Ce nu-și găsește locu-n timpu-asta nou
Plus că e rămasă fără glas
Și-ți mai vorbește azi
Numai printr-un ecou
Sunt ca o întrebare care-a stat pe buze, și apoi s-a stins
Nefiind pusă la momentu’ potrivit
Sunt ca un artefact ce a stat îngropat
Atât de-adânc, până a fost descoperit
Că și-a pierdut de tot valoarea
Sunt ca un suflet rătăcit
Ce-a rămas prins între nivele-n goană
De-a-și găsi iertarea
Nu poți să-l vezi, da’ nu-i moment în care să nu-i simți strigarea
Sunt ca țigara pe care regreți că ai aprins-o
Și apoi ai stins-o
Pentru că tocmai ce-a venit troleu’
Sunt ca ultimu’ corner într-un meci, în care favoriții tăi conduși cu 1-0
Mai pot câștiga trofeu’
Sunt multe lucruri… În același timp, mă schimb mereu
Și nu știu să răspund, dacă mă-ntreb: « Cine sunt eu? »
Oglinda din perete, oglinda oglinjoara:
Am căutat răspuns în fiecare loc de-afară
N-am găsit niciun bine
Nici ură, nici iubire…
Spune-mi ce-ar trebui să fac?
« Caută-n tine! »
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de pierdere a identității și căutarea unui sens într-un trecut care nu mai poate fi recuperat. Naratorul se compară cu diverse elemente pierdute sau regretate, subliniind dificultatea de a se defini și de a găsi un scop.