S-a stins culoarea sub dulap
și-am râs, plângând în univers,
văzând lumina ce s-a șters
de pe icoana de bazalt.
Peste pereți curge furtuna
iar lângă pat plânge un tunet
că azi s-a stins tăcutul sunet
de atâtea cuie-nfipte-n mână.
Și parcă geamul nu e geam
că bezna și-a făcut coroana
de atâția spini, cojită rana
pe frunte ne-a umplut de sânge!
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de suferință profundă și disperare, sugerând un spațiu al durerii interioare. Imaginile puternice ale furtunii, cuielor și sângelui accentuează sentimentul de agonie și pierdere.
