Regina visurilor Mab
Mai mare nu e ca rubinul
De la turbanul de Nabab,
Și e ușoară ca suspinul.
Căruța ei, cum unii zic,
E jumătate de alună,
Și caii praful cel mai mic,
Și hățuri razele de lună.
Un arțăgos și gros muscoi,
Într-o livrea catifelată,
Conduce mândrul ei convoi.
Regina șade răsturnată.
Și fie ploaie, fie vânt,
Picior peste picior se duce,
Ca fulgul cade la pământ,
Și vise-n foi de nuc aduce.
Iar când s-aude-un bâzâit
Ca de lăcustă sau albină,
Atunci se știe c-a sosit
La poartă-a viselor regină.
Ea colțul fustii-și pune-n brâu,
Să nu o calce în picioare,
În mână ia un spic de grâu
Și cu un gest de vrăjitoare:
Fecioarei se arată în vis
Ca un flăcău frumos și dulce
Și-n inimă îi lasă scris
La el cu gândul să se culce.
Flăcăului îi zice: „vezi,
Cutare după tine plânge”,
Și-n somnu-i pătimaș îl vezi
Cum perina în brațe strânge.
Și soacrelor le zice iar,
Că sunt bătute de-ai lor gineri,
Și babelor le face chiar
Ponos cu neînsurații tineri.
Și pe săraci și pe avari
De o potrivă îi muncește,
Pe unii-i face oameni mari,
Pe alții hoțul îi jefuiește.
Bătrâni aproape seculari,
Ce anii își târăsc în bețe,
În visul lor cu fete mari,
Fac pocinog ca-n tinerețe.
Iar popa vede necăjit
Cum preoteasa în chilie,
Cu dascălul afurisit,
S-a pus pe chef și veselie.
Toți muritorii ziua fac
În contra ei dușmane plângeri
Copiii singuri dorm și tac,
Căci numai ei visează îngeri.
Sensul versurilor
Piesa descrie vizitele nocturne ale Reginei Mab, o figură magică ce influențează visele oamenilor de toate vârstele și stările sociale. Ea aduce consolare, dorințe împlinite sau chiar confruntări cu realitatea, arătând complexitatea și diversitatea experiențelor umane.