Sărmana filă-n care aştern
A gândului comoară
Nu ştii câte dureri se cern
Când vin spre tine iară.
Ca lumea, rece mă priveşti
Mă vezi surâzătoare
Dar rana cum s-o potoleşti
Când inima te doare?.
Sunt rele care nu se scriu
Şi nu se spun în şoapte,
În ele chinu-i tot mai viu
Şi sufletul e-o noapte.
Poţi să mă plângi hârtie deci
Că mută mărturie;
Ce grea amărăciune
Să râzi, când plânsu-nvie!
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea interioară a unei persoane care se confesează unei file de hârtie. Versurile descriu chinul ascuns și amărăciunea de a zâmbi în timp ce sufletul plânge.