Nu mă-mpiedica de-a plânge
dacă am darul lacrimei
durerea în plâns o poți înfrânge
și speri ceva în boaba ei.
Nu știi că-n plâns de-atâtea ori
poți să-ntrevezi o rază nouă
și că-i la fel cum pentru flori
e-o reîmprospătată rouă?
Nu știi că plânsu-i izbăvire
la orice inimă înfrântă?
e ultima înveselire
ce-adesea durerea o cântă.
Când plângi speranța nu te-nfrânge
și vezi ceva în raza ei
O, lasă-mă, amice–a plânge
dacă am darul lacrimei.
Sensul versurilor
Piesa explorează rolul cathartic al plânsului, văzut nu ca pe un semn de slăbiciune, ci ca pe o modalitate de a înfrunta durerea și de a găsi speranță. Versurile sugerează că lacrimile pot aduce izbăvire și pot oferi o perspectivă nouă asupra suferinței.