De m-ai asculta vreodată
Aș vrea ca să-ți vorbesc
Tu m-asculți… cu toate-acestea
N-am putere să-ndrăznesc
Ești prea bună, ești prea dulce
Însă fără voia mea
Ca și-o pasăre pe cracă
Tremur înaintea ta.
Am a-ți spune multe lucruri
Nu pot însă… mă-nfior
Căci pe buze-ți văd un zâmbet
Rece, batjocoritor
Gura ta e ca o roză…
Tu în râs mă vei lua…
Nu-ndrăznesc să ridic ochii
Nu-ndrăznesc înaintea ta.
Mersul tău e de regină
Ochiu-ți e impunător
Pentru ce te-admir într-una
Înțelegi tu prea ușor.
De mi-ai fi tu suverană
Și eu rege de ți-aș fi
Pentru tine aș muri.
Poate-s prost! e cu putință
Însă știu că te iubesc
Inima-mi e simțitoare
Însă nu pot să vorbesc
O! amoru-mi pentru tine
Să ți-l spun de-aș îndrăzni
N-ai mai râde… și pe-un altul
Niciodată n-ai iubi!
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele unui îndrăgostit timid și vulnerabil, care nu are curajul să-și declare dragostea din cauza admirației și a fricii de respingere. El se simte inferior și copleșit de frumusețea și superioritatea persoanei iubite.