Când jalea vântului tomnatic
Prin desfrunziții arbori trece,
Tu te gândești la baluri, doamnă, –
Eu mă gândesc la soba rece.
Când primii fluturi de zăpadă
Plutesc în zarea albicioasă,
Tu te gândești la rochii scumpe, —
Eu mă gândesc că-s zdrențuroasă.
Și când în nopțile de iarnă
Cânți la clavirul tău, visând,
Tu te gândești că ești iubită, —
Eu mă gândesc c-o să mă vând.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un contrast puternic între viața luxoasă a unei doamne și realitatea sumbră a unei persoane sărace. Aceasta din urmă se confruntă cu gânduri de frig, sărăcie și disperare, culminând cu ideea de a se vinde pentru a supraviețui.