Iulia Haşdeu – Cântecul de Leagăn

Nani, nani, dormi,
odorașul scump, al mamei odor.
În culcușul tău, de vise cerești
legănat ușor!
Îngerul duios peste fruntea ta
s-apleacă zâmbind.
Ș-aripa-i de-argint pe-ai tăi ochișori
îi flutură blând.
Nani, nani, dormi, dormi netulburat
căci mama va sta.
De-a dragul privind rumenele fragi
pe gurița ta.
Iat-o s-a deschis, iat-o iar s-a strâns
plăpându-l boboc.
Un trandafiraș vesel zâmbitor
l-al soarelui foc!
Spicele de grâu parcă moțăiesc
din cap lenevos;
Colo-n stejăriș fâlfâie-n văzduh
fragedul miros.
Noaptea-ncetinel învălește tot
de jur-împrejur.
Galeș adiind suflu-i răcoros
c-un tainic susur.
Paserea pe somn ș-așterne-nchizând
ochiul cel zglobiu,
Iar cernitul corb s-ascunde pitiș
în zidul pustiu.
Din ascunzători ies la lilieci,
zburând în târcol,
Și din când în când al bufniței glas
cobește a gol.
Dormi, puiuțul meu, de luna din cer
privit drăgălaș;
Sufletu-ți în trup e ca un altar
în sfântul lăcaș!
Somnul tău aș vrea să fie ș-al meu:
somn nevinovat!
Tu dormi făr’ să știi al lumii amar
ș-al vieței păcat!
Nani, nani, dormi, odorașul scump,
al mamei odor.
În culcușul tău, de vise cerești
legănat ușor!