But, oh! the choice what heart can doubt,
Of tents with love, or thrones without?
(Thomas Moore).
Murişi, o, Beatrice, în floarea vârstei sfinte..
Cu dragostea-i poetul te-a însufleţit;
Prin versurile sale ne stă mereu în minte
Imaginea ta dulce, căci Dante te-a iubit.
Ţi-a fost, o, Eloise, fatală dimineaţa.
De Abelard iubită, fu sincer dragu-ţi crez,
Şi – crin în mânăstire – sfârşitu-ţi-ai viaţa..
Dar, ca pe Beatrice, eu te invidiez.
Tu-l plângi pe Cid, Ximena, fiindcă, aspră, soarta
Potrivnică îţi este şi nu-l mai poţi vedea.
El te-a iubit.. Iubirea învinge chiar şi moartea;
De-aceea-ntotdeauna eu te voi învia!.
Ah, să te ştii iubită! Ce sfântă fericire!
Să plângi atunci îţi vine, dar lacrimi cereşti!
Să mori iubind!.. Ah, moarte de har şi norocire.
Când mori în nimb de soare, ca-n el să retrăieşti!.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de a fi iubit prin prisma unor figuri feminine istorice și literare. Vorbește despre sacrificiile și emoțiile asociate cu iubirea, culminând cu dorința de a experimenta această stare supremă.