I: Trecui pe lângă-o vâlcea, măi
Văzui tinerețea mea, măi
Văzui tinerețea mea,
Nu știu unde se ducea
Tinerețe vezi cum ești,
Unde oare te grăbești, măi.
II: Mi-a văzut-o sufletul, măi
S-o întoarne nu putu, măi
Și-a văzut-o inima,
N-a putut-o înturna
Tinerețe vezi cum ești,
Unde oare te silești, măi.
III: Cum e viața omului, măi
Ca și frunza pomului, măi
Îl îmbracă florile,
Pe urmă ninsorile
Tinerețe vezi cum ești,
Unde oare te grăbești, măi.
IV: A căzut neaua pe nuc, măi
Și mă-ntreabă cum o duc, măi
Nu știu ce mă-ntreabă așa
Parcă n-ar ști, n-ar vedea
Tinerețe ce rea ești,
Unde oare te grăbești, măi
Parcă n-ar ști, n-ar vedea,
Că sunt albă ca și ea
Tinerețe vezi cum ești,
Unde oare te silești, măi
Sensul versurilor
The song reflects on the fleeting nature of youth and life, comparing it to the changing seasons and the shedding of leaves. It expresses a sense of longing and perhaps regret as the speaker observes their youth slipping away.