De ce n-ai vrut, mama mea,
Să mă faci o păsărea,
Să cânt în pădure vara
De cu zori și până seara,
Să fiu puiul cucului
Să cânt cu drag omului.
Să cânt cu drag florilor
La ivitul zorilor,
Să nu știu ce-i supărarea,
Să-i țin omului cărarea
Și să-i cânt cu glas duios
Când stă în codru umbros.
Dar din om tot om se naște
Și nu ști ce soartă-l paște,
Și din om tot om apare
Și-are-n viață supărare,
Omul nu e cum e cucul,
El merge umbrind pământul
Și nu-i păsăre ușoară
Pe om grijile-l doboară.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a evada din condiția umană, marcată de griji și suferință, prin transformarea într-o pasăre care trăiește liberă în natură. Se compară viața simplă și lipsită de griji a cucului cu povara existenței umane.