Irina Loghin – Of, Mi-e Dragă Lumea! (La O Margine De Sat)

La o margine de sat
Stă pe iarbă-un moș culcat.
– Ia ascultă fată-ncoa,
Vreau să te întreb ceva:
La noi în sat merge-o veste
Că Irina nu mai este.
– Moșule-s în fața ta,
Dacă vrei îți cânt ceva,
Numai nu mă întrista.
Refren:
Of, mi-e dragă lumea,
Of, mi-e drag pământul,
Oi muri când mi-a fi rândul.
Moșul iar la despărțire
Se uită plângând la mine:
– Bine-mi pare că trăiești,
De dușmani să te ferești,
Că dușmanii, știi cum sunt,
Fac tot răul pe pământ.
– Mi-ar face inimă rea
Ca să nu mai pot cânta.
Refren:
Of, mi-e dragă lumea,
Of, mi-e drag pământul,
Oi muri când mi-a fi rândul.
Cântecul și viața-mi place
Și dușmanii n-au ce-mi face,
Doinele-mi sunt sus la stele,
N-ajung dușmanii la ele.
Refren:
Of, mi-e dragă lumea,
Of, mi-e drag pământul,
Oi muri când mi-a fi rândul,
Of, doinele mele,
Of, sunt sus la stele,
N-ajung dușmanii la ele.