Mamă, mamă, ce-ai crezut
Când pe lume m-ai născut
Că-n loc să-mi dai scutecul
Mi-ai dat, mamă, cântecul.
Cântecul și glasul dulce
Să ies, mamă, în răscruce
Tot de dragoste și chin,
Cu cântecul să m-alin.
Și-ntr-o zi de sărbătoare
Să-ntinzi, mamă, masă mare,
Când o scârțâi portița
Să știi c-a sosit fetița,
Când o zăngăni fântâna
Să știi c-a sosit Irina.
Pân-atunci, măicuță bună,
Sărut mâna ta bătrână,
Îți sărut din depărtare
Mâna ce m-a crescut mare.
La o umbră de fântână
Plânge mama mea bătrână,
Ieși, măicuță, până-n seară
Numele de mi-l presară
Prin pădurea cea de pin
Că m-am dus printre străini.
Sensul versurilor
Piesa exprimă legătura profundă dintre o fiică și mama sa, evidențiind rolul cântecului ca moștenire și alinare. Versurile descriu dorul de casă și recunoștința față de mama, care a oferit cântecul ca refugiu în viață.