Foaie verde de mohor,
Mă uit la păsări cum zbor,
Parcă mă cuprinde-un dor
Nici să trăiesc, nici să mor,
Of, măi neicuță,
Toamna vrea să plece,
Of, măi neicuță,
Viața noastră trece.
Când frunza îngălbenește
Dorul de neicuța crește
Cum crește pâinea-n cuptor
Că neica mi-e călător,
Of, măi neicuță,
Inima îmi spune,
Of, măi neicuță,
Să zbor pân’ la tine.
Neicuță, îți spun cinstit
De dorul tău n-am dormit,
De trei nopți și de trei zile
Umblă dorul după mine,
Of, măi neicuță,
Toamna vrea să plece,
Of, măi neicuță,
Viața noastră trece.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă un sentiment profund de dor și melancolie, accentuat de imaginea păsărilor care zboară și de trecerea timpului. Persoana resimte dorul de persoana iubită, un dor care o consumă și o face să tânjească după reîntâlnire.
