Dunăre, să nu mă-neci
Că n-ai bani să mă plătești,
N-ai lacrimi să mă jelești,
Nici pământ să mă-nvelești!
Dunăre, Dunăre,
Ce vii așa tulbure?.
Dunăre, la Nămoloasa,
Ai luat nunta și mireasa,
Toată nunta s-a-necat,
Numai mirele-a scăpat.
Dunăre, Dunăre,
Ce vii așa tulbure?.
De-atunci mirele plângând
Stă pe malul tău oftând,
Și privește cu dor valul
Poate-i alină amarul.
Dunăre, Dunăre,
Ce vii așa tulbure?
Valul ce l-a văduvit
Și i-a luat tot ce-a iubit.
Dunăre, Dunăre,
Să nu mai vii tulbure?
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unui mire care și-a pierdut mireasa și toți invitații la nuntă, înecați de Dunăre. Acesta trăiește în suferință, plângând pe malul apei care i-a răpit tot ce avea.