Colo-n vale-n grădiniță
Șade-n flori o copiliță
Și vorbește vântului
De dorul iubitului.
Vântule de primăvară,
Du-te la neica pe seară
Și să-i spui pe la fereastră
Că-i mare dragostea noastră.
Spune-i dorul să-mi oprească
Și cu el să se-nveselească,
Să-l pună la inimioară
Că-l aștept seară de seară.
Îl aștept cu florile
Și ziua cu zorile
Să vină în sat din nou
Braț la braț cu dorul meu.
Sensul versurilor
O tânără fată își exprimă dorul față de iubitul ei, rugând vântul să-i transmită mesajul de dragoste. Ea îl așteaptă cu nerăbdare, atât ziua cât și noaptea, dorind să se întoarcă în sat.