Orice om din lume-ar vrea
Să vadă America,
Orice om o poartă-n gând
Că-i minune pe pământ,
Dar străinătatea-i grea
Când nu ai pe nimenea.
Mi-e dor de părinți și frați,
De prieteni și cumnați,
Și după atâția ani
Mi-e dor și de-ai mei dușmani,
Că străinătatea-i grea
Când nu ai pe nimenea.
Am de toate și mi-e bine,
Dar plânge inima-n mine,
Când m-apucă dor de țară
Mă arde la inimioară,
Că singurătatea-i grea
Când nu ai pe nimenea.
Refren:
Blestemată-i America
Și aurul ei
M-a făcut să plec de-acasă
Și să-mi las părinții mei,
Blestemată-i America
Și aurul ei
M-a făcut să plec de-acasă
Și să-mi las copiii mei.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul unui român plecat în America, care, deși are o viață bună material, suferă de dorul de casă și de familie. El simte că a făcut un sacrificiu prea mare pentru a căuta o viață mai bună.
