A trecut aseară dorul pe la noi prin sat,
Fetele în cale i-au ieșit,
Printre ele doru-ncetișor s-a strecurat
Și la mine-n poartă s-a oprit,
Răsare luna și mă prind fiori,
Inima te cheamă lângă mine,
Ți-am spus, neicuță, de atâtea ori
Nu-mi trimite dorul fără tine.
Primăvara îmi aduce flori de liliac
Lacrimile tot nu se opresc,
Fără tine, măi bădiță, dorul n-are leac,
Eu pe altul nu pot să iubesc,
Adoarme satul, lămpile s-au stins,
Somnul tot încearcă să mă fure,
De-odată neica mi se-arată-n vis
Colo-n poienița din pădure.
Nu mă amăgi cu visul, dorule pribeag,
Îmi ajunge cât m-ai chinuit,
Am iubit o viață-ntreagă omul ce mi-i drag,
Niciodată el nu m-a iubit,
Când vălul nopții se destramă-n zori,
Roua dimineții mă alină,
Se-aude-n luncă triluri de viori
Și mă cheamă dorul în grădină.
Într-o zi de toamnă rece dorul a plecat
A luat și frunza codrului,
Cucul cel cu pană sură cântul și-a-ncetat
Și s-a dus pe urma dorului,
Tu, inimioară, nu te întrista
După iarnă vine primăvară,
Hai, inimioară, cântă dragostea,
Dorul va veni la tine iară,
Răsare luna și mă prind fiori,
Inima te cheamă lângă mine,
Ți-am spus, neicuță, de atâtea ori
Nu-mi trimite dorul fără tine.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de dor și iubirea neîmpărtășită. Natura și anotimpurile reflectă stările sufletești ale persoanei care suferă din dragoste, sperând la o reîntoarcere a iubirii.