Cântă o pasăre măiastră,
Cântă o pasăre măiastră, de Golgota, duios cânta,
De taina cerului sihastră, de pacea și iertarea noastră
Atât de limpede cânta, atât de limpede cânta
Că doina dulce și măiastră din glasul ei mă fermeca.
Că doina dulce și măiastră din glasul ei mă fermeca.
Din calea mea, pierdută-n lume, o clipă m-am oprit s-ascult,
Și nu mai știu ce-a fost anume, părea că-s numai eu pe lume,
Așa mă fermeca de mult, așa mă fermeca de mult,
Uitasem unde sunt și cum e și nu mă săturam s-ascult.
Uitasem unde sunt și cum e și nu mă săturam s-ascult.
Duiosul viers, pe nesimțite, am început să-l cânt și eu;
Prin sfâșierile cumplite, cu râu de lacrimi neoprite,
În viersuri, eu m-am frânt mereu; în viersuri, eu m-am frânt mereu;
Cântarea Jertfei preaiubite m-a întâlnit cu Dumnezeu.
Cântarea Jertfei preaiubite m-a întâlnit cu Dumnezeu.
Cu cântul păsării măiestre și astăzi întristarea-mi strâng,
Când vântu-mi suflă la ferestre și-mi spune-a Golgotei poveste,
În viers bucăți de suflet frâng, în viers bucăți de suflet frâng,
Prin doina păsării măiestre mă rog adânc și cânt și plâng.
Prin doina păsării măiestre mă rog adânc și cânt și plâng.
O, Doina Golgotei.. cum plânge în tine cântecul preasfânt,
De-o dragoste scăldată-n sânge, de Sânul cel străpuns ce strânge
Iertat, norodul Său cel sfânt! iertat, norodul Său cel sfânt!
Te cânt, cu cât mai mult voi plânge și plâng cu cât mai mult Te cânt.
Te cânt, cu cât mai mult voi plânge și plâng cu cât mai mult Te cânt.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o conexiune profundă cu credința și jertfa lui Hristos, găsind mângâiere în cântecul unei păsări măiestre. Versurile descriu o stare de contopire cu divinitatea prin intermediul muzicii, exprimând atât durere, cât și speranță.